Iar Orient, iar 1001 de nopţi!
Maroc, tărâmul beduinilor şi cămilelor, al poveştilor spuse în pieţe, Şeherezada la ea acasă!
Citisem un pic despre Maroc şi deja abia aşteptam să ajung. Ştiam că nu vor fi blocuri înalte şi construcţii uimitoare, ci adevăratul Orient, unde oamenii păstrează aceleaşi tradiţii şi obiceiuri sociale ca în urmă cu câteva sute de ani.
Sau şi după reguli asemănătoare, ne-am spus noi, după ce am stat la vamă aproape 2 ore, fără vreun motiv anume decăt pur şi simplu ineficienţa funcţionarilor…
Dar să trecem la părţile plăcute, adică şederea la Hotel du Golf Marrakesh. Clădiri frumoase, cu bine-cunoscutele elemente locale de arhitectură, înconjurate de grădini… şi cel mai confortabil pat în care am dormit vreodată, în toate hotelurile pe unde am stat! Mai jos, cam toată echipa României, la plimbare prin imensa curte.
Curmale să fie, oare?
Şi, aşa cum ştiţi, orice conferinţă Oriflame începe cu o petrecere… Aceasta a fost exact aşa cum mi-aş fi dorit, adică foarte în culoarea locală. Ma jos, sora mea şi colegele mele, Bianca şi Paula.
După petrecere, a doua zi, desigur, partea de Business. Ce mândrie pe noi că România este nr. 1 pe Europa Centrală!
Şi, dacă am încheiat cu partea „serioasă”, hai să revenim la explorarea oraşului… Aşa că am luat un taxi spre celebra Jemaa el Fna, piaţa reprezentativă pentru Marrakech.
Piaţa este străjuită la un colţ de moscheea Koutoubia. Deşi nu este impresionantă, se pare că este cea mai înaltă construcţie din oraş şi am înţeles că este interzis să se ridice altele mai înalte decât moscheea.
Portul local şi noi, românii…
Îndreptându-ne spre piaţă… nu vreţi să ştiţi cam ce parfum se simte în vecinătatea trăsurilor… dar, cum spuneam, am vrut să cunoaştem oraşul aşa cum este el.
Nişte mânuitori de şerpi…
…şi eu…
Un stand de răcoritoare, unde puteai obţine rapid şi un delicios suc de portocale proaspăt stors. De altfel, fructele mâncate în Maroc au fost printre cele mai bune pe care le-am gustat. Cu siguranţă, cultivate local şi natural.
Bazarul cu de toate! Noi, fetele, nu ne-am mai fi dat duse. Nu că am fi vrut să cumpărăm ceva anume, dar culorile, formele, clinchetul bijuteriilor şi vânzătorii care te îmbiau să le vezi marfa formau ceva irezistibil.
Aceasta a fost o plimbare aşa, de capul nostru, pe care am mai repetat-o de vreo 2 ori, cât am stat în Marrakech… dar am avut parte şi de o mică excursie organizată de companie, cu ghid… o să vă las să ghiciţi voi care este Youssuf.
Am vizitat grădinile Majorelle…
Am văzut unde locuieşte regele… doar zidurile exterioare ale palatului.
Am rămas impresionaţi de frumuseţea parcurilor şi am aflat povestea moscheei Koutoubia. Dar cine şi-o mai aminteşte?
Apoi iar am luat-o la picior pe străduţe până la poarta Bab Agnaou, unde am intrat într-un fel de magazin naturist, cu preparate din plante cam pentru orice problemă. Domnul din imagine ne-a explicat proprietăţile principalelor produse şi, incredibil, ne-a convins pe noi, directori într-o firmă de produse cosmetice, să cumpărăm şi dintr-ale lui! Plus ceaiuri şi altele. Sunt chiar bune.
Când am ieşit din magazin, am dat peste nenea ăsta care ne tot făcuse poze tot drumul, încât ne şi întrebam ce are de gând. Ei, acum ne aştepta cu pozele gata printate, la câţiva euro bucata. Şi ne-am luat, dar cu cât am vrut noi să dăm. La urma urmei, nu avea cui să le mai vândă, nu? Şi cred că Youssuf nu era deloc străin de schemă…
Şi iar pe străzi şi ulicioare, până ce, deodată, ghidul nostru intră brusc pe o uşă… noi după el. Şi înauntru era minunăţia asta de restaurant tradiţional, unde am fost întâmpinaţi cu muzică şi cu mâncărică gătită la tajine.
După cum vedeţi, o fi Marocul ţară musulmană, dar vinul n-a lipsit deloc de la mese.
După masă, iar la drum, însoţiţi o bună bucată de cuplul ăsta care făcea eforturi serioase să ne vândă seturi de brăţări argintii.
Şi acum să mergem să vedem palatul Bahia… denumit astfel după soţia preferată a vizirului unui sultan de prin secolul 19.
Frumos decorat, nimic de zis, dar camerele interioare erau atât de înguste şi slab luminate, încât tare bănuiesc că bietele cadâne erau cam depresive…
După palat, iar la drum, ca să vedem o şcoală teologică musulmană…
Şi gata excursia la obiective interesante din Marrakech… nu înainte să-i fi făcut soră-mii o fotografie cu doi irezistibili vânzători de apă (meserie cu tradiţie în Maroc şi nu numai, acum mai mult pentru plăcerea turiştilor, decât practic).
Nu ştiu dacă m-a iertat pentru iniţiativă, având în vedere frumuseţea de pălărie cu care s-a procopsit pe cap! Totuşi, bine că nu i-au împrumutat şi papucii! 🙂
Am mai avut parte de o ieşire în piaţa Jemaa el Fna, când am luat cina, doar echipa României, la un alt restaurant tradiţional.
Aceeaşi mâncare gătită la oale înalte de lut… şi ceva dansuri din buric de data asta.
Apropiindu-se deja data plecării din Maroc, am mai umblat după ceva suveniruri pe timpul nopţii… superb cum arată piaţa după lăsarea întunericului, când standurile cu răcoritoare lasă loc celor cu mâncare de toate felurile, gătită pe loc. Din păcate, veneam de la cină, deci n-am mai gustat şi fast-food-ul local.
Aici am rămas de-a dreptul fascinată de multitudinea de produse alimentare şi nu numai, proaspete sau expirate de ani întregi, împărţind vesel aceeaşi tarabă…
Şi ultima seară în Maroc… după ce ne-am relaxat un pic la piscină, ne-am îndreptat spre locul unde avea să se desfăşoare cina de gală a conferinţei. Nu mă întrebaţi cum se numeşte locul.
Începusem să mă obişnuiesc deja să fim peste tot întâmpinaţi astfel 🙂
Sora mea şi o colegă, Bianca.
Am primit fiecare câte o sticluţă cu ulei de argan pur.
Îmi plăcea costumaţia tradiţională a fetelor care serveau la mese.
Cred că şi colegilor le plăcea.
Şi am fost din nou felicitată pentru titlul de Diamant cucerit anul anterior. Eu şi colega din Finlanda Anja Pääkkönen.
Cam atât despre Maroc, dacă vrei să vii la anul cu noi în Creta, scrie-ne aici!
Poate vrei să citești și despre:
Stockholm 2012
Dubai 2013
Singapore 2015
Porto Carras 2014
Timișul de Jos
Sharm-El Sheikh 2015