Dubai 2013

Încă de când am auzit de Dubai, ca destinație, a fost ca împlinirea unei fantezii de copil…mereu am fost atrasă de Orient, de lumea arabă, de culturile și civilizațiile vechi, în general. Și de diferențele culturale; pentru că, indiferent de nație, europenii avem comportamente asemănătoare, ne îmbrăcăm similar și avem cam aceleași reguli sociale.

Dar Dubai este un stat relativ nou. Dezvoltarea lui reală a început abia acum mai puțin de 50 de ani. Iar în visul meu din 1001 de nopți nu erau atâția zgârie-nori…

Clima este foarte fierbinte, aerul abia respirabil, iar în orice clădire, mijloc de transport sau stație, aerul condiționat foarte rece.

Și am ajuns și la hotel, celebrul Atlantis the Palm, construit pe insula artificială Palm Jumeirah și da, Sheherezada din mine a fost mulțumită. Arhitectura, interiorul, exteriorul, detaliile sunt superbe.

O să râdeți, dar ce mi-a plăcut cel mai mult din tot hotelul, a fost acvariul extraordinar, cu peste 65000 de creaturi marine! Este o încântare să le privești, aș fi stat acolo și o zi întreagă!

N-ai cum să mergi în Dubai și să nu faci cunoștință cu Oceanul Indian. Peisajul cu zgârie-nori în depărtare este interesant, iar soarele arzător la propriu… Dar apa foarte fierbinte și, mai ales, meduzele mari și veninoase aproape de țărm nu prea recomandă o baie în ocean.

Așa că ne-am înșirat frumos pe lângă piscină.

Piscina ne aștepta oricând, dar, la Oriflame, în excursii se lasă cu multe petreceri… așa că am avut parte de o primă petrecere arăbească la hotel Meydan! Însemnând muzică orientală și nu numai, ceva dansuri din buric cu cursuri ad-hoc pentru doritoare, mâncare bună, băutură, distracție! Apropo de băutură, în Dubai nu se vinde alcool. Nu găsești nici o bere… băieții, în general, n-au fost prea bucuroși de asta, dar, la petreceri, pentru că hotelurile au o licență specială, am putut să stropim mâncarea și cu niște vin și altele

Și nu poți merge în Dubai fără să mergi și la cumpărături… dar nu pot să spun că sunt înnebunită după mall-uri… cu unele mici diferențe, ținând de mărci mai scumpe sau mai ieftine, de dimensiunea mall-ului propriu-zis, de numărul de magazine și, eventual, de câteva surse de divertisment suplimentare, calitativ mi se pare cam același lucru peste tot. Într-un fel, pentru mine mall-ul (Plaza sau Afi acasă) reprezintă locul unde ajung când îmi trebuie, de exemplu, pantofi noi, și mă întorc și cu 2 bluze, o geantă și o rochie care nu erau în plan. Așa că doar am trecut (la propriu) printr-un mall din oraș, cam pustiu, oricum.

M-a frapat, la stradă, să văd magazine de blănuri! Pe bune? Cine poartă sau cine vine să-și cumpere o blană din Dubai? Cred că-mi scapă mie ceva…

Mi-am dorit însă neapărat să ajung în soukuri, anume pentru culoarea locală și diferențele față de obișnuit, care speram să-mi placă și să-mi lase o amintire cu amprenta locului.

Și am fost, cu soră-mea, desigur, și cu colegele mele, prin souk-ul de mirodenii și de aur… plus un fel de bazar unde găseai haine tradiționale arăbești… made in China sau Indonezia…

Dar ne-a plăcut! Culorile, aromele, zgomotul, toată vânzoleala! Vânzătorii sunt un pic cam insistenți, vor neapărat să cumperi ceva de la ei, nu contează dacă le explici că nu ai ce face cu o pereche de papuci galbeni cu vârf ascuțit sau cu o rochie lungă tradițională.
Le întreabă pe toate fetele de unde sunt și dacă sunt măritate! Normal, am dat-o și noi pe glumă, până ne-am plictisit. Iar despre România, atât știu și repetă: Hagi și tractor?!!

Și să nu uit, aviz viitorilor turiști prin Dubai: negustorii ăștia țin la preț mai mult decât ne așteptam noi (deh, plecasem cu ideea că le place să negociezi și că poți reduce prețul și cu 50%). Nu, nu-i așa.

Dacă aș avea curaj să mă plimb singurică prin bazar și pe străduțe lăturalnice în Dubai? Ăăă… nu… Să-i zicem instinct, dar nu cred că atitudinea lor față de străini, mai ales femei, este cum suntem noi obișnuite în România noastră atât de blamată și renegată de unii, dar creștină și ospitalieră (desigur, excepțiile confirmă regula).

Și am simțit asta și în cursul uneia dintre plimbările prin zonele mai puțin luxoase ale orașului, când una dintre colegele mele, blondă și drăguță, desigur cu capul descoperit și cu brațele goale, se oprise în fața unei mici moschei sau săli de rugăciune, curioasă și probabil fascinată de numărul de papuci înșirați pe scări. A ieșit imediat un nene și i-a zis ceva răstit pe limba lui, dar nici nu era nevoie, că privirea lui era de ajuns să te facă să grăbești pasul.

Și ne-am luat mirodenii să ne ajungă! Abia acum sunt pe terminate turmericul și șofranul, iar condimentele speciale pentru gătit nu sunt nici la jumătate.

În ce privește soukul de aur, în Dubai se poartă bijuteriile masive și ai de unde alege (se știe că, în general, în țările musulmane, un logodnic care se respectă trebuie să ofere miresei la nuntă o cantitate cât mai mare de aur).

În plimbările noastre am remarcat și blocurile, cu aspect nou, elegant și unele elemente tipic orientale.

Am aflat de la taximetriștii care ne însoțeau că în acestea locuiesc rezidenții veniți la muncă din alte țări. În Dubai un procent foarte mic dintre locuitori sunt cetățeni ai Emiratelor, restul fiind emigranți.

Și, să ne întoarcem la distracție… Atlantis the Palm are și un minunat Aquaventure Park, unde am făcut și plajă și ne-am jucat ca niște copii!

Și pentru că suntem la Oriflame, în ultima zi avem petrecerea de gală! Unde, dacă vă amintiți de la Stockholm, între 2 cântece și 2 dansuri, sunt premiați directorii care au atins un nou titlu în ultimul an!

Și, da, întotdeauna este și cineva din România pe scenă! De obicei, chiar mai mulți.